Stii cum e sa astepti, sa te uiti din clipa in clipa spre usa, si sa speri ca aceasta se va deschide din nou? sau sa asculti linistea care te inconjoara ,sperand ca soneria telefonului s`o patrunda dintr`un moment in altul?
Si`atunci cand suna.. sute de fiori iti cuprind trupul, si rasuflii usurat, stiind ca persoana cea mai draga, persoana in fata careia ti`ai deschis sufletul de`atatea ori, si pe care o iubesti mai mult decat pe tine inca e acolo, si timpul nu ti`a rapit`o!
Asa sunt facuti oamenii de astazi, si banuiesc c`asa au fost facuti dintotdeauna. Eu cel putin ma bucur de cele mai marunte lucruri, si le pretuiesc ca si cum "maine"nu exista . Insa cel mai de pret lucru pe care am invatat sa`l pretuiesc de aproape doi ani este sufletul tau., pe care am incercat sa`l ocrotesc inca din primele clipe. Si stiu ca uneori am dat gres, si mi`a parut rau.. insa n`am renuntat . Muncesc din greu pentru asta, insa cateodata ma plictisesc sa muncesc din greu si`mi impun mie ca trebuie sa MUNCESC MAI MULT DECAT ATAT daca vreau ca sufletul tau sa doarma linistit!