S`a lasat noaptea peste sufletul ei din nou.Intunecata si confidenta ei prietena,singura de care era sigura ca n`o s`o paraseasca,niciodata,ca o sa`i bata la usa mereu,indiferent de ce s`ar intampla! Sfetnicul care i`a sters atatea lacrimi dureroase,care se pravaleau din ochi`i migdalati.Avea obiceiul sa priveasca adesea ,cerul instelat,cu privirea pierduta,fara sa clipeasca,de teama sa n`o paraseasca si el.
Oh,cate secrete i`a impartasit,cate intrebari retorice i`a adresat! Nici macar el nu era apt sa`i dea raspunsul pe care`l cauta de atata timp.
Adesea se intreba,daca stelele sunt suspendate pe cer pur si simplu,sau le tine cineva,le ocroteste..?! Se asemanau atat de mult cu dragostea ei,care stralucea strapungand intunericul..
De ce ele nu cad,si de ce dragostea ei s`a prabusit? De ce n`a putut sa fie niciodata fericita pe deplin,sau de ce i`a fost sfasiata inima in mii de bucati.De ce durerea care`i arde pieptul e iremediabila? Atatea intrebari care`o chinuau in fiecare secunda a vietii ei mizerabile,si nimeni capabil sa`i ofere un raspuns coerent.
Va gasi oare pe cineva,care s`o doreasca cu ardoare? s`o aprecieze asa cum s`a nascut,s`o trateze fara superficialitate,si fara superioritate,sa`i ofere totul si sa nu ceara nimic in schimb,doar pentru simplul fapt c`o iubeste cu adevarat?
Doar noaptea o iubea,doar ea o calauzea pe cele mai bune cai,era singura ei prietena pe care se putea baza cu adevarat.Nu merita si sufletul ei ranit o mangaiere? Viata i`a fost mereu inamicul cel mai de temut,cel mai infocat,a lovit`o din toate partile posibile,in momentele in care se astepta cel mai putin? Oare e drept?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu