In primul rand nu ma cunosti,in al doilea rand,nu ma cunosti deloc! Ai pretins atata vreme ca imi cunosti intunericul sufletului,durerea inimii,incat pana si eu ajunsesem sa te cred! Tot ce`ai cunoscut,a fost una din multele masti,pentru ca oamenilor le e mai usor,sa se ascunda,decat sa recunoasca ceea ce sunt cu adevarat!
Te`ai intrebat vreodata,oare ce se ascunde sub aceasta masca? Bineinteles ca nu,iti placea asa cum era,perfecta,nu te`ai straduit sa`i cunosti uratul,sa strapungi valul ala de mister,si sa`mi imbratisezi temerile,durerile,sentimentele adevarate.
Oare cine ti`a permis,sa`mi smulgi inima din piept,s`o desparti de lacasul sfant in care salasluia,si s`o iei cu tine? s`o izbesti cu putere de peretii sentimentelor,s`o vatamezi..? Nimeni,dar totusi ai facut`o. Spui ca`ti pasa? Nu te cred,am incetat de mult s`o fac.Toate sperantele mele,toate iluziile,ti`au fost incrediintate,si tu ce`ai facut cu ele? Le`ai alungat,de fiecare data.Te urasc pentru asta!
Nu`mi spune ca ma iubesti,nu indrazni macar sa pretinzi asta,nu indrazni nici macar,sa te gandesti la asta! Nu ai nici un drept,l`ai avut demult,insa l`ai pierdut,asa cum m`ai pierdut si pe mine.There`s no way back!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu