Era racoare.O rafala de vant s-a abatut asupra trupului meu dezgolit. "Mi-e frig".. am spus cu vocea tremuranda."Sunt aici,iubito".Glasul tau melodios s-a lasat ca o mangaiere asupra mea. Erai acolo ,te simteam atat de cald,de dulce.
Ti-ai intins bratele inspre mine,imbratisandu-ma.Oh,cu cata caldura ma strangeai la pieptul tau.
Erai atat de moale,de catifelat,ca o plapuma de bumbac.Simteam cum respiratia ta calda se infiltreaza in trupul meu ,dandu-mi o senzatie de bine.Ma simteam protejata.Mereu ma salvai,erai eroul meu,eroul regasit dupa o lupta sangeroasa cu destinul.
"Sa nu pleci niciodata,m-ai auzit? Sa nu indraznesti sa ma parasesti!" Ai zambit ,apoi m-ai strans mai tare,fara sa-mi dai un raspuns cu voce tare,il intelesesem, oricum ,din gestul tau.
Razele lunii se jucau atat de frumos pe chipul tau angelic.Erai al meu,stiam asta! Mi-as fi ingaduit sa petrec o eternitate in stransoarea bratelor tale si apoi,s-o iau de la inceput,iar si iar..Nu m-as fi plictisit vreodata. Ti-ai atintit privirea blajina asupra mea,facandu-ma sa rosesc.
"Te iubesc,te iubesc cum n-am facut-o niciodata,cum n-am iubit pe nimeni!" Vorbele tale mi-au imbratisat sufletul,erai tot ce aveam mai bun. M-am ghemuit cuminte la pieptul tau,lasandu-mi cateva suvite razlete sa-ti gadile barbia. Iti placea..Am inceput sa ma joc cu degetele pe bratul tau.Nu era incordat din cauza stransorii,era atat de relaxat,ma proteja cu atata grija.
"Stii ..." .M-am uitat putin mirata.Cuvantul asta imi deranjase starea de liniste. "Da,ce e?"
Te-ai oprit pret de cateva minute facandu-ma sa astept reactia ta cu sufletul la gura.. "Spune,nu ma tine in suspans,ce s-a intamplat?!"
"Nu stiu de unde sa incep..." M-am ridicat,insa stransoarea bratelor tale a ramas la fel de ferma,nu mi-ai dat drumul. "Cu inceputul,cu asta trebuie sa incepi.Spune-mi,ce te framanta?"
"Ma gandesc de ceva vreme la asta,insa mi-e teama de reactia ta". Sufletul mi s-a intristat dintr-o data,mi-era teama.Simteam nesiguranta in glasul tau.Inima batea sa-mi sparga pieptul. "Vrei sa ma parasesti?"..Ti-ai atintit privirile spre cer,parand pierdut.Ai ramas blocat.Ti-am prins obrajii in palme,intorcandu-ti privirea spre mine ,incercand sa te fac sa-mi spui ce te macina. "Ma gandeam,de ce e cerul atat de albastru,il picteaza oare cineva in fiecare zi? "
M-am uitat urat,probabil nu mi-am dat seama,apoi am revenit la expresia calda de mai devreme. "Termina cu prostiile,spune-mi ce gandesti cu adevarat."
M-ai sarutat pe frunte si milioane de fiori m-au impresurat. "Uite...Te iubesc enorm,mi-as da viata pentru tine,dar.." Totul prindea o intorsatura ciudata,vorbele tale pareau incoerente,iar eu devenisem crispata. "Dar ce? ce vrei sa spui"?
Din nou ti-ai luat privirile de la mine,schitand un gest cu mana pe nisip. "Dar nu mi-e de ajuns,nu vreau sa fii iubita mea!"
"Ce? ce vrea sa insemne asta? ai cumva chef de glume?".. Figura ta serioasa ma inspaimantase,simteam cum ma infierbant,uitasem de frigul de afara.
"Nu, n-am chef de glume,doar ca nu imi este de ajuns".. Te-am prins de umeri si te-am zguduit.Imi iesisem din fire. "Cum adica nu ti-e de ajuns,exista alta femeie in viata ta?"
"Nu ,prostuto,vreau sa fii mai mult de-atat.Ai fost prea multa vreme iubita mea. Vreau sa fii sotia mea!"..Lacrimile mi-au inundat obrajii,uimirea pusese stapanire pe chipul meu. "Ce-ai spus? repeta!...
"M-ai auzit bine! Vrei sa fii sotia mea? "
Am ramas impietrita,emotiile se ingramadeau in inima mea."Da ,vreau!"
M-ai strans in brate atat de puternic,simteam ca oscioarele mele vor ceda. "Te iubesc ,te iubesc ,te iubesc! " . "Si eu te iubesc,sa nu ma mai sperii niciodata,ai auzit?"
Soarele se ivea timid ,lasand imbratisarea apelor in urma si inaltandu-se grandios pe cer. Am adormit,dar nu oricum.Am adormit in bratele tale,cu gandul la rochia alba pe care visam c-o port de mic copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu