joi, august 25

Viata dupa moarte

M-am trezit in intuneric, singura, cu bratele amortite.Un foc lichid imi mistuia sufletul,eram atat de confuza ,debusolata,ce se intampla cu mine?Am inceput sa tip: "Unde ma aflu"?
Paseam timida pe carbuni de jar incins ,provocandu-mi dureri ingrozitore,care ma ardeau pana-n strafundul celui mai intunecat orificiu.Tipete asurzitoare imi patrundeau in urechi,pana cand timpanele au inceput sa-mi sangereze.Trupul mi-era plin de rani sangerande,iar culoarea pielii mele devenise tuciurie.Finetea ei de alta data disparuse,transformandu-se intr-o bucata de carne scorojita.
Incerc sa gasesc o usa,un drum de iesire,sa scap din abisul asta intunecat,dar cum as putea ,cand nici macar nu stiu unde ma aflu?
Inaintez sfioasa,taind paravanul de tipete care ma izbeau frenetic din toate partile,facand cativa pasi prin intuneric.Picioarele stateau sa-mi cedeze,ma clatinam ametita,si-apoi m-am trezit inconjurata de flacari. O doamne! unde-am ajuns?
In toata agonia care ma inconjura,am reusit sa descifrez un trup hidos,ars.Am incercat sa ma apropii,insa valtoarea vapailor se inalta in fata privirilor mele,ca un paravan. Priveam terifiata cum o forta invizibila ii schingiuia trupul anemic.Biata creatura...Se incovoia de durere.Oare ce greseli ascundea fiinta asta hâdă? pentru ce trebuia sa dea socoteala cu pretul vietii?
Insa nu trupul era cel care suferea,ci sufletul,el era cel schingiuit.Doi demoni trageau cu putere de sufletul ei,incercand sa-l devoreze precum sacalii.
Aceeasi intrebare ma bantuia.Ce facuse si de ce eram eu aici alaturi de ea? Un val de imagini s-au derulat in fata ochilor mei crispati.Inselase,isi parasise familia,isi torturase singurul copil.O,saracii oameni.Trebuia sa plateasca pentru pacatele ei ,dar chiar si asta mi se parea exagerat.Greselile comise de mine,erau apa de ploaie,pe langa tot ce facuse ea.Oare sufletul meu va trece prin aceleasi spasme? Oare va fi faramat in bucati,apoi puse una langa alta pana cand puzzle-ul va fi reintregit si torturat din nou? Spaima se infiltrase in sangele care-mi pulsa frenetic in vene,circuland ca un tren ce sta sa deraieze.Buzele imi tremurau,acoperind dintii inclestati.Asta trebuie sa indur pentru ca am facut doi-trei oameni sa planga prin copilariile mele? Nu imi ingadui sa cred asa ceva.
Trebuia sa indrept erorile comise,trebuia sa fac cumva sa fug de-acolo mancand pamantul.Dar cum?
O raza de lumina a fulgerat ,despicand flacarile si pamantul pe care stateam.M-a invaluit ca un mister,ridicandu-mi trupul greoi ca pe un fulg."Unde ma duci"? am rostit cu glas plapand..M-am trezit brusc langa omul pe care-l iubeam si-atunci am realizat ca suferinta provocata de iubirea lui,e minuscula pe langa chinurile pe care le-am trait pret de cateva secunde.Oare asa e viata dupa moarte? Chiar vom plati pentru toate moravurile si indecentele comise ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu